Metode de irigații

Udarea de aprovizionare este aplicată în afara perioadei de vegetație, în vederea creării în sol a unei rezerve de apă, care să fie utilizată de cultura care urmează. Se practică, în special, la culturile cu însămânțare de toamnă, la cele perene, iar în zonele de stepă chiar și la culturile cu însămânțare de primăvară.

Norma de aprovizionare este cantitatea de apă ce se aplică pe suprafața de un hectar, în afara perioadei de vegetație, în scopul aducerii umidității solului, la începutul perioadei de vegetație, la nivelul capacității de câmp pentru apă. Se aplică toamna, în ferestrele iernii sau primăvara de timpuriu. Nu se recomandă pe solurile cu aport freatic. Dă cele mai bune rezultate în zonele de stepă în anii secetoși și mai ales la culturile cu însămânțare de toamnă. Valorile orientative: 800- 1500 mc/ha.

Irigația / Udarea de răsărire

Udarea de răsărire este udarea aplicată imediat după însămânțarea unei culturi, cu cantități relativ reduse de apă, 200 – 400 mc/ha, pentru a favoriza germinația și răsărirea plantelor. Se practică în condițiile de secetă pronunțată și exclusiv prin aspersiune.

Irigația / Udarea localizată

Udarea localizată este udarea aplicată localizat în preajma rădăcinilor, fie cu ajutorul unor picurătoare, debitând 5-10 L/ha – udarea prin picurare – fie cu ajutorul unor rampe perforate din loc în loc, debitând 10-30 1/ha – udare prin rampe perforate. Prezintă economie de apă și energie, dar necesită investiții mari la amenajarea sistemului.

Irigația / Udarea prin aspersiune

Udarea prin aspersiune este metoda de udare prin care aplicarea apei pe suprafața amenajată se realizează prin pulverizarea acesteia în atmosferă sub formă de ploaie artificială. Este cea mai răspândită metodă de udare și prezintă avantajele că se poate realiza reglarea riguroasă a normelor distribuite și că se poate iriga terenurile cu pante mari, frământate și cu aport freatic. Factorii limitativi ai aspersiunii sunt consumul mare de energie și neuniformitatea udărilor în condiții de vânt, peste 3,5 – 4 m/sec.

Irigația / Udarea prin brazde

Udarea prin brazde este metoda de udare prin care conducerea apei la plante se realizează prin intermediul brazdelor de udare care constituie elemente de transport și de infiltrare a debitelor de apă în sol. Alimentarea brazdelor se realizează din canale provizorii, rigole sau conducte mobile, din cauciuc, butyl sau aluminiu. Se aplică la culturile prășitoare, în plantațiile pomicole, viticole și pe terenurile necultivate (udări de aprovizionare).

La culturile semănate în rânduri dese (grâu, orz, lucerna), udarea prin brazde poate fi aplicată numai prin executarea înainte de semănat a brazdelor care apoi se vor însămânța, acestea constituind elementele de transport a apei.

Udarea prin brazde se aplică pe terenuri profunde, cu textură mijlocie spre grea și pe pante până la 12 – 15‰. Pe pante peste 15‰ udarea prin brazde se poate aplica cu condiția orientării brazdelor înclinate față de curbele de nivel, realizând o pantă pe axul brazdelor sub 15‰. Dirijarea apei la udarea prin brazde din canale se realizează cu ajutorul panourilor mobile, sifoanelor sau tuburilor de udare.

Irigația / Udarea prin fâșii

Udarea prin fâșii este metoda de udare prin care apa se conduce la plante sub forma unor fâșii mărginite de digulețe laterale. În funcție de pantă, digulețele se execută la intervale de 6-30 Se practică la culturile semănate în rânduri dese, plantații pomiviticole, pe terenuri necultivate, pe terenuri cu pante longitudinale până la ‰ și pe terenuri fără pantă transversală.

Irigația / Udarea prin revărsare

Udarea prin revărsare, metodă folosită la irigarea fânețelor și pajiștilor, care constă în conducerea apei prin revărsare sub forma unei lame subțiri. Are mai multe variante:

• udarea prin rigole orizontale constă în trasarea unor rigole pe curbele de nivel care preiau apa adusă din punctele înalte şi o distribuie prin revărsare laterală;
• udarea prin rigole înclinate constă în trasarea de rigole înclinate față de curbele de nivel ți revărsarea laterală a apei;
• udarea prin spinări, realizată cu ajutorul unor rigole trasate pc zonele înalte cu posibilități de revărsare bilaterală.

Irigația / Udarea subterană

Udarea subterană este metoda de distribuire a apei prin conducte subterane perforate, amplasate sub nivelul de dezvoltare al sistemului radicular al plantelor. Umezirea solului se realizează datorită ascensiunii capilare, de jos în sus.

Metoda înlătură pierderile prin evaporații și obstacolele de la suprafața solului, dar este costisitoare, nu poate fi aplicată decât pe terenurile cu textură grea, favorizează ascensiunea sărurilor și nu realizează umectarea orizontului superficial, lucru important pentru prima fază de vegetație.

Irigația / Udarea prin picurare

Udarea prin picurare constă în distribuirea apei în zona de consum maxim al plantei, fiind o metodă tot mai folosită în lume, în condițiile economisirii resurselor de apă și energie, a protecției mediului înconjurător.